Recomandări cu privire la executarea manevrelor de resuscitare și/sau defibrilare în afara spitalelor în pandemie

Sep 30, 2020 | Cardiologie de Urgenţă, Prevenţie | 0 comments

De fiecare dată când sunt executate manevre de resuscitare, mai ales în cazul unei victime necunoscute, există riscul de contaminare încrucișată, cu precădere în cazul respirațiilor gură la gură.

În mod normal, acest risc este foarte mic și considerat neglijabil în comparație cu faptul că victima unui stop cardiac va deceda, dacă nu i se oferă primul ajutor. În orice caz, pe baza recomandărilor în vigoare, prima reacție este apelul la 112, pentru informarea serviciilor medicale cu privire la existența unei victime a stopului cardiac. Persoanele prezente, primele care răspund unui stop cardiac (de exemplu, personal pregătit la locul de muncă) și cărora li se cere să ofere primul ajutor, care poate include manevre de resuscitare, ar trebui să aibă deja directive de la angajator, specifice fiecărui loc de muncă.

Există deja o prevedere în Ghidul Consiliului European pentru Resuscitare 2015, conform căreia persoanele care nu au fost pregătite sau nu sunt capabile să ofere respirație gură la gură trebuie să execute manevre de resuscitare doar prin compresii toracice (de exemplu, compresii toracice la o viteză de circa 100-120 pe minut).

 

Proceduri în resuscitare pe perioada pandemiei

Pe perioada pandemiei și în funcție de datele epidemiologice locale și naționale cu privire la probabilitatea ca victima să aibă și COVID-19, sunt sugerate unele modificări de abordare, cum ar fi recunoașterea unui stop cardiac prin identificarea lipsei semnelor vitale și a absenței respirației normale. În orice caz, este bine să se evite ascultarea sau simțirea respirației prin apropierea urechii și obrazului de gura victimei. Imediat după căutarea semenelor vitale, se recomandă acoperirea feței victimei (a gurii și nasului) cu un material.

Dacă aveți dubii cu privire la confirmarea stopului cardiac, executați compresii toracice până la sosirea ajutorului (sau, desigur, până ce pacientul dă semne de viață). Dacă aveți suspiciuni de COVID-19, informați serviciul de urgență cu privire la acest lucru încă din timpul apelului la 112.

În cazul în care există la îndemână un defibrilator extern automat și o persoană pregătită să-l folosească în mod corect, cresc șansele de supraviețuire a victimei, în timp ce potențialul risc de infectare a salvatorului nu crește.

Dacă salavatorul are la dispoziție echipament de protecție personală (mănuși, mască etc.), trebuie să-l poarte încă dinainte de a începe manevrele de resuscitare. Trebuie însă de amintit că, în cazul stopului cardiac survenit în căminele de vârstnici (situații în creștere în unele țări pe perioada pandemiei), primii chemați să resusciteze victima sunt cei care au avut deja contact pe termen lung cu aceasta, cu riscul relativ de transmitere a infecției precedând stopul cardiac. În aceste cazuri, întârzierea în executarea compresiilor cardiace pentru ca salvatorul să-și pună echipament de protecție, deși a fost în contact cu persoana respectivă și anterior, poate fi fatală victimei și nici nu oferă o protecție suplimentară salvatorului, care este posibil să fie deja infectat. Nu există ghiduri specifice pentru acest subiect, de aceea fiecare instituție trebuie să-și stabilească propriile proceduri.