O definiţie universală a insuficienţei cardiace este considerată esenţială pentru facilitarea diagnosticării și gestionarea terapeutică optimă a pacienţilor cu această boală.
Heart Failure Society of America, Heart Failure Association of the European Society of Cardiology și Japanese Heart Failure Society propun o definiţie universală a insuficienţei cardiace (IC). Era necesară această iniţiativă deoarece în literatura medicală, în orientările contemporane și în practica clinică, definiţia IC are o mare variabilitate. Astfel, IC reprezintă un sindrom clinic format din semne și simptome ce au ca substrat modificări cardiace structurale și/sau funcţionale coroborate cu niveluri crescute de peptide natriuretice și/sau cu dovezi obiective prin fenomene de decompensare, congestie sistemică sau pulmonară. Modificările efectuate, deși minimale, sunt menite să îmbunătăţească managementul diagnostic și terapeutic și să integreze, în evoluţie, rolul biomarkerilor.
Continuarea pe viata-medicala.ro
