Imunolocalizarea β2-gliocoproteinei 1 (Apolipoproteina H) în plăcile aterosclerotice umane.

Sep 30, 2020 | Ateroscleroză & Aterotromboză, Cercetare | 0 comments

β2-gliocoproteina 1 (β2GP1) este o țintă antigenică majoră pentru anticorpii antifosfolipidici, ce are proprietăți anticoagulante naturale.

Studiile au arătat că β2-gliocoproteina 1 este prezentă în abundență în plăcile aterosclerotice umane ale arterelor carotide. Deși este prezentă aleatoriu în straturile plăcilor, s-a constatat o prezență semnificativă în regiunile subendoteliale și la limita medio-intimală a leziunilor. β2GP1 colocalizează cu limfocitele CD4 pozitive, în timp de celulele CD8 pozitive sunt rare. Imunoamprentarea a confirmat prezența β2GP1 în leziunile aterosclerotice.

Atunci când celulele U937 și celule din linia HUVEC au fost analizate pentru a se determina asocierea lor cu proteina β2GP1, s-a stabilit că ambele tipuri de celule, care reprezintă componentele celulare principale ale leziunilor umane, au reușit să încorporeze proteina radioiodată.

Importanța detectării β2GP1 în plăcile umane poate fi stabilită cu certitudine doar după ce va fi înțeles cu mai mare acuratețe rolul funcțional al acestei proteine. Există dovezi că β2GP1, care este sintetizată în principal de ficat, ar acționa ca un antocoagulant natural și că ar avea proprietăți antiaterogenice. Aceste descoperiri sunt susținute în mod indirect de observațiile conform cărora generarea unui răspuns indus imunologic anti-β2GP1 (anatagonizarea proteinei plasmatice) este asociată cu o creștere a apariției precoce a aterosclerozei.

Rolul β2GP1 în progresia aterosclerozei

Totuși, atunci când celule circulante autoreactive anti-β2GP1 sau anticorpii anti-β2GP1 sunt prezenți și întâlnesc antigenii țintă în leziuni preexistente, pot contribui la accelerarea reacțiilor inflamatorii locale. Stabilirea unui răspuns imun la β2GP1 poate fi înțeles prin prisma observației că proteina poate fi luată și probabil procesată într-o manieră dictată de un complex histocompatibil major de către celulele ce prezintă antigeni (de exemplu, celulele endoteliale și macrofagele). Prin analogie, unii cercetători au reușit să obțină linii de celule T din plăci aterosclerotice umane care recunosc lipoproteina oxidată de densitate scăzută. Astfel de celule T provin, probabil, din circulație și este posibil să aibă capacitatea de a secreta citocine proinflamatorii, care pot influența aterogeneza. Aceste descoperiri provin din studii care susțin rolul proteinei β2GP1 ca țintă a unui atac imunologic atunci când se găsește în leziunile aterosclerotice.

În concluzie, proteina β2GP1 se găsește din abundență în leziunile aterosclerotice umane și poate fi încorporată de celulele endoteliale și monocite/macrofage. Rezultatele studiilor arată faptul că sunt necesare cercetări suplimentare care să demonstreze potențialele implicații ale acumulărilor locale de β2GP1 în progresia aterosclerozei.