Implicațiile responsabilităților de îngrijire clinică acută în practica contemporană a cardiologiei intervenționale

Oct 1, 2020 | Cardiologie intervențională | 0 comments

Responsabilitățile cardiologului cu competențe intervenționale au evoluat în practica contemporană și includ sarcini de îngrijire clinică acută în afara laboratorului de cateterism cardiac. În particular, cardiologul are un rol central în managementul general al infarctului miocardic și al altor sindroame coronariene acute, atât în unitatea de terapie intensivă, cât și în afara ei. Printre sarcinile noi se numără și multe activități nonprocedurale, precum diagnosticarea și tratarea supradenivelării de segment ST, managamentul întregului spectru al șocului cardiogenic, coordonarea terapiilor medicale după intervenții coronariene percutante (inclusiv medicamente antitrombocitare și terapii de scădere a lipidelor) și trasarea deciziilor de revascularizare strategică. În acest context, necesitatea de a avea acces 24 de ore la un cardiolog cu competențe intervenționale transformă rolul acestuia în acela al unui cardiolog de îngrijire acută.

 

Îngrijire cardiacă acută

Cardiologul cu competențe intervenționale conduce echipa de îngrijire cardiacă acută, din necesitatea medicală de organizare rapidă a îngrijirii pacientului cu infarct miocardic acut în vederea angiografiei/ intervenției coronariene de urgență.

În acest rol, cardiologul este consultat pentru excluderea altor diagnostice, inițierea tratamentului medical, administrarea farmacoterapiei antiischemice și antitrombotice și servește adeseori ca factor decizional pe perioada spitalizării și uneori în afara ei.

Cardiologul cu competențe intervenționale contemporan evaluează și tratează pacienții cu infarct miocardic acut în maxim 90 de minute de la prezentare, ceea ce necesită prezența unui astfel de medic și în afara orelor tradiționale. În afară de responsabilitatea primară pentru pacienții cu infarct miocardic acut, cardiologul oferă adesea și prima interpretare a electrocardiogramei în unitatea de primire urgențe și în cea de terapie intensivă. De asmenea, poate fi primul contact al unui spital regional cu privire la managementul și tratarea pacienților care ar putea avea nevoie de proceduri de urgență invazive și poate oferi opinia principală în abordarea pacienților aflați în stop cardiac, șoc cardiogenic sau asistați de aparate.

Însă cardiologul cu competențe intervenționale are și responsabilități suplimentare în afara rolului lor procedural direct. Inițierea, durata și ajustarea terapiilor antiplachetare duale, a terapiilor cu statine și tratamentul factorilor de risc cardiovascular fac parte din sarcinile medicului intervenționist. Alte responsabilități sunt evaluarea pacientului în vederea procedurilor intervenționale, participarea ca membru al echipelor de cardiologie și managementul multor cazuri postprocedurale.

Aceste responsabilități multiple necesită abilități cognitive unice și implică un consum mare de timp. De aceea cardiologii ar beneficia de o pregătire dedicată pentru subspecializarea formală în cardiolgie intervențională.