Cardiopatia ischemică

Sep 28, 2020 | Cardiopatie ischemică, Recuperare Cardiovasculară | 0 comments

La cardiopatie ischemică se poate ajunge în mai multe feluri, inclusiv prin infarcturi miocardice, ischemie tăcută și mici infarcturi recurente.

Modificările miocardului în ischemia acută sunt dinamice și complexe. Pierderea acută de miocard duce la creșterea bruscă a condițiilor de încărcare în zona de graniță a infarctului și în miocardul care nu a fost infarctat, ceea ce stimulează activarea neurohormonală și o erupție de procese de semnalizare intracelulară, care induce remodelare ventriculară.

Ischemia produce o creștere rapidă și masivă a catecolaminelor endogene cu efect negativ asupra miocitelor, ceea ce conduce la instalarea apoptozei miocardice, a fibrozei și a aritmiilor. Activarea neurohormonală și remodelarea ventriculară poate duce la degradare progresivă a miocardului viabil. Dilatarea ventriculară și hipertrofia poate continua mai multe săptămâni sau luni, până când forțele de extensie sunt contrabalansate de rezistența cicatricei de colagen. Echilibrul este determinat de mărimea, localizarea și transmuralitatea infarctului, permeabilitatea arterei ce are legătură cu infarctul și de gradul răspunsului neurohormonal.

Astfel, în cadrul ischemiei acute, terapiile urmăresc revascularizarea promptă pentru refacerea permeabilității arterei ce are legătură cu infarctul și salvarea miocardului viabil, precum și ameliorarea activării neurohormonale cu ajutorul inhibitorilor ACE or a blocanților receptorilor de angiotensină, beta-blocanți, statine și antagoniști de aldosteron.

Pacienții care supraviețuiesc unui infarct miocardic au risc crescut de a face un nou infarct și de a pierde în continuare miocard viabil. De aceea modificarea factorilor de risc are un rol vital în prevenirea episoadelor ischemice recurente.

În timp ce revascularizarea reduce semnificativ mortalitatea în cazul unui infarct miocardic acut, remodelarea ventriculară stângă apare adeseori, în ciuda păstrării permeabilității arterei ce are legătură cu infarctul și menținerii funcției regionale și globale a ventriculului stâng.

Uneori episodul ischemic poate fi asimptomatic sau tăcut și poate contribui la avansarea disfuncției sistolice sau/și diastolice a ventriculului stâng, ceea ce duce la dezvoltarea insuficienței cardiace clinice sau la aritmii.

Și hibernarea miocardică dată de ischemia cronică poate contribui la disfuncția ventriculară stânga. Disfuncția microvasculară coronariană, în lipsa bolilor coronariene obstructive, este caracterizată frecvent de sensibilitate crescută la stimuli vasoconstrictori și rezervă vasodilatatoare scăzută, ceea ce poate duce la ischemie miocardică.

Regurgitarea mitrală este o complicație comună după un infarct miocardic, în special în cazul infarctării peretelui inferior din cauza modificărilor în structura și funcția ventriculară și însoțește adeseori cardiopatia ischemică. Chiar și o regurgitare mitrală minoră după infractul miocardic înseamnă pronostic nefavorabil și este un indicator independent al insuficienței cardiace și a decesului.

În regurgitarea mitrală ischemică, semnificativă hemodinamic, ventriculul stâng se dilatează pentru a păstra capacitatea cardiacă, ceea ce înrăutățește regurgitarea mitrală din cauza legării mușchilor papilari și stârnește un ciclu vâscos care, de obicei, duce la agravarea insuficienței cardiace.